Obeliscul Vaticanului: vălul de mister care învăluiește Piața Sf. Petru

Obeliscul Vaticanului iese în evidență în centrul Pieței Sf. Petru: este unul dintre cele treisprezece obeliscuri antice, ajuns pe pământ roman din Egiptul antic și, după cel din San Giovanni in Laterano, este și cel mai înalt, cu glorioșii săi 25,3 metri de granit roșu, care devin aproximativ 40 dacă adaugi baza și crucea.

Împăratul Caligula l-a adus la Roma – din Alexandria în Egipt – în anul 37 d.Hr. Scopul său era să împodobească coloana vertebrală (adică peretele central jos) a Circului lui Nero, (un fel de hipodrom pentru cursele de cai), care se afla în actuala Piață Sf. Petru.

Odată cu construcția noii Bazilici Sf. Petru, obeliscul s-a aflat într-o poziție laterală, în corespondență cu Rotonda di Sant’Andrea sau biserica Sant’Andrea della Febbre. Romanii îl asemănau cu peștele gușină (care are o formă argintie alungită) și a constituit mereu un element familiar și distinctiv al peisajului urban: cu înălțimea lor, obeliscurile se înălțau cu mult deasupra caselor și palatelor nobiliare, oferind un punct de referință imediat. Multe dintre ele au fost așezate în fața bisericilor și bazilicilor, pentru a indica credincioșilor și pelerinilor poziția lor.

Obeliscul Vaticanului și Gaius Iulius Cezar: ce au în comun?

Obeliscul de la Sf. Petru a fost făcut și mai vizibil de globul metalic care îi depășea vârful și care era legat de o legendă populară foarte răspândită.  Se credea de fapt că sfera nu era altceva decât urna în care odihneau rămășițele lui Gaius Iulius Cezar, care a fost incinerat imediat după asasinare. În 1586, Papa Sixt al V-lea l-a însărcinat pe Domenico Fontana să-l mute: a fost amplasat în fața fațadei bazilicii în construcție.

Globul de aur (cu cenușa lui Cezar) a fost înlocuit cu o cruce de bronz, care conținea o relicvă a „adevăratei cruci”. Creștinizarea obeliscului a fost finalizată cu inserarea unui soclu și cu câteva inscripții devoționale. Cât despre globul cu presupusa cenuşă a lui Cezar? Nu s-a pierdut. Astăzi este posibil să-l admiri în Muzeele Capitoline. Deși crestat și plin de cicatrici, pe suprafața sa fiind încă vizibile semnele archebuzelor trase de teribilii Landsknechts în timpul asediului Romei din 1527.